sâmbătă, 27 iulie 2013

Sigur pot mai mult

Am făcut asta ca să văd cât de pregătit sunt, cât de buni sunt ceilalți și ca să îmi dovedesc că pot; am pedalat 80 de km.
Traseul a fost ușor pentru mine: Focșani-Focul Viu-Focșani. În afară de urcare spre Focul Viu, care e "minunată", traseul a fost presărat cu mici urcări și cu un fals plat care urca ușor. Ploaia care ne-a prins la Focul Viu a făcut drumul de întoarcere(asfalt perfect) să aibă un gust de noroi cu infuzie de balegă.
Compania, formată din prea prezentul Plasty, 3 bărbați trainici și Ider cel cu voință, m-a făcut să îmi dau seama cât de bun sunt și cam ce bună ar fi o bicicletă nouă. Dacă pe drumul de dus și jumătate din cel de întors am fost mereu cu 400-500 de m înainte, pentru că băieții nu se grăbeau și îl așteptau pe Ider, pe jumătate din întoarcere Silviu a zis că ar cam fi timpul să ne grăbim dacă vrem să ajungem la 6 acasă. Așa că am băgat pedală, și am băgat. M-am ținut cu greu după Silviu care are un full-suspension mai greu decât bicicleta mea, dar cu un schimbător destul de bun. O defecțiune tehnică m-a condamnat la doar 5 pinioane(din cele și așa prea puține 6) și am dat ca un nebun după Silviu care dădea relaxat pe cel de-al șaptelea pinion al său.
Ca să pună capac la toate, când îmi spuneam că mamă ce bun e Silviu, el îmi zice:
-Ți-ar trebui niște foi mai mari și pinioane mai multe că ăștia(cei mai mari și mai buni) o să te omoare. Pe mine m-au distrus pe un drum la fel cu 35-40 de km/h.
Și atunci mi-am dat seama că doar Ider m-a salvat de o epuizare bună pe urcare și că eu încă sunt mic și firav în ale pedalatului, deși am pedalat 80 de km.
Melodie 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu